Aceeasi tema, un nou inceput

Te-ai intrebat vreodata de unde isi culege artistul inspiratia? Ce sta in spatele lucrarilor sofisticate si pline de emotie? La ce s-a gandit? Ce l-a determinat? Conceptul de muza inca mai exista?

Din fericire pot sa merg pe urmele unei astfel inspiratii si sa vorbesc de ultima lucrare a lui Felix, abia inceputa. Cine stie, acum arata intr-un fel, dar pana la final va putea deveni baza pentru o noua idee, stare…

Acest inceput este un autoportret. Numele lucrarii apare mai tot timpul spre finalizarea ei, cand lucrarea e terminata sau conceptul este clar conturat. Deci autoportretul, s-ar putea sa aiba un alt titlu.

Ideea lucrarii a inceput sa se contureze in sambata trecuta, cand, dupa ce am stat de vorba cu Noica la un ceai, am ajuns la Felix la atelier. Am plecat de la librocafe (libraria Avant-garde de pe Lapusneanu) cu gandul la ce mi-a spus Noica “…Stari de spirit, asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi” si asa am ajuns la atelier. E tot un fel de librocafe, sau, mai bine zis, artcafe. Poti bea un ceai linistit intr-o atmosfera incarcata de culoare, stari, emotie, traditie, poveste. Te rupe de realitate. Inchizi usa atelierului si te trezesti intr-un spatiu atemporal.

N-am mai fost de mult pe la atelier si asta m-a determinat sa vad imediat schimbarile de decor. Am captat cateva imagini:

La un ceai

spatiul de lucru

Printre schimbarile observate a aparut si o lupa achizitionata la ultimul targ de antichiatati, tot de pe Lapusneanu. Am luat-o, ma uitam la ea, si Felix a inceput sa povestesca, asa cum face de obicei, de unde este si ce poate face. Putina poveste creste aprecierea si capteaza atentia .

Si uite-asa a inceput atelierul sa capete alta dimensiune, uitandu-ne prin lupa toti cei prezenti acolo.
Purtata de artist, lupa a redimensionat si lucrarea care era asezata pe sevalet pentru retusuri finale. Incantat de textura fina observata, a inceput sa lucreze.

 

 In cele cateva zile de sambata incoace Felix a inceput sa schiteze o noua lucrare. Mai intai pe o bucatica de revista, pe care i-am luat-o de drag si o pastrez in husa de la telefon.

schita in creion

In seara asta, cu mai mult timp de lucru la atelier, si apoi o cina in doi cu discutii de peste zi, au adus, cu viteza tehnologiei, ultima lucrare inceputa, pe blog.

un nou inceput

Umbrele noastre

Recent nepotelul meu si-a descoperit umbra.
II zic: “Uite Tudor, umbra ta!”
El: “Undi?”
Eu: “Uite-o in fata ta!”
…a inceput sa rada si in secunda urmatoare sa alerge dupa ea. 

Dupa ce a alergat-o bine...crede el ca a scapat de ea

De cand nu te-ai mai jucat cu umbra ta? E langa tine in permanenta si capata diverse forme in functie de intensitatea luminii si perioada din zi. Fotografii se joaca in permanenta, le observa mai des decat noi.

Cine ne opreste sa ne urmarim propria umbra si sa ne amuzam de ea/cu ea din cand in cand? Nu putem da vina pe timp, pentru ca iti solicita doar o privire. Nu-ti dai intalnire cu ea la ora x si stati de vorba jumatate de ora. Te urmareste in permanenta, chiar prea insistent uneori. Putin soare…si gata…a aparut!

Toamna are o lumina calda speciala, cel putin asa am perceput-o eu acum, in ultimele saptamani. Cauti soarele sa te incalzesti, nu ca vara, cand fugi de el.

I-am facut pe plac si toamnei si umbrei. Am surprins cateva imagini, cu mine, cu noi doi, cu ce-am avut si ne-a placut.

Doi caraghiosi

Dupa ce a alergat-o bine…crede el ca a scapat de ea

Cu Fiat 500 la joaca

E simpatic. Te amuza. Iti atrage privirea. Te asculta. Merge cu tine oriunde iti doresti. Te cheama la joaca. Nu se supara daca esti agresiva cu el din cand in cand. Iti canta. Nu ocupa mult spatiu. E caraghios langa altii mai mari ca el. Este al meu. Fiat 500.

Faptul ca imi zambesc oamenii pe strada, cand efectiv, nu am facut nimic amuzant, face parte din sharmul masinii pe care o conduc. Uit asta, uit cu ce merg, si mai vad cate un zambet la coltul gurii sau cate un coleg de semafor care isi lungeste gatul sa vada cum arata interiorul. O privire de 30 de secunde.:)

Zilele trecute m-am uitat in dreapta si era, pe bancheta din spate a masinii de pe banda cealalta, un domn care se stramba la mine. Cred ca ma ingana. Eu ma mai stramb cand nu-mi iese nush ce chestie. Parca eram niste copii, am zambit instant, dar sunt absolut sigura ca domnul fiat m-a ajutat sa devin caraghioasa.

Astazi 500tele ne-a chemat la joaca. Am topait pe langa el si ne-a dus pe dealurile de pe langa Iasi, mai departe de Copou. Ce-am facut? Imaginile tzipa, nu vorbesc:

Triplu salt

Alergare

Calibrare

Triplu tulup

Hide and seek

Dublu axel

Return to base

M-ai prins!!!

Sun effect

Se pregateste...

Hai cu totii!

Si acum, ajunsi acasa, meritam un vin si niste castane coapte? …mhm…

Mark your way!

Cu Noica la un ceai

Aseara am petrecut 30 de ani impliniti de sora mea. Ne-am distrat in familie si intre prieteni. Am beneficiat de “sprijinul” celor mai fantastici verisori si am dansat parca suparati pe picioarele nostre.
De fiecare data cand vine verisoara mea in vizita, fapt care se intampla destul de rar, am senzatia ca se poate. Nu conteaza ce, dar se poate. E atat de naturala in comportament si pura in simturi, incat imi transmite o stare de bine si empatizez mereu cu ea in acest sens.

De dimineata ne-am trezit tarziu, am lungit o cafea cu discutii pana la ora unu.

Garfi care il vana pe Canareto

Apoi ne-am dat intalnire vis-a-vis de atelierul lui Felix la o librarie, asa cum imi place mie, unde se poate bea un ceai si citi o carte. Ajunsi acolo m-a atras din start, nu stiu cum de ce, Jurnalul filozofic al lui Constantin Noica. Am ridicat-o de pe raft, am citit descrierea de pe spatele cartii …si m-a prins. Cum sa nu te prinda o fraza de genul: “…Stari de spirit, asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi”.

Asa mi-am inceput discutia cu Noica la un ceai savurat in librarila Avant-garde de pe Lapusenanu. Ei spun ca “Good books need good taste”. Asa si a fost la propriu. Am luat un ceai de fructe cu un nume alambicat pe care nu mi-l mai amintesc, dar “taste-ul” era foarte bun.

Librocafe, adica Avant-garde

Verisoara draga

Felix si Madi s-au uitat in albume foto si mi-atrageau atentia din cand in cand sa vad cate o imagine. L-am recunoscut pe Araki, un fotograf japonez renumit, iar pentru mine unul extrem de amuzant si traznit, a carui poze va recomand sa va uitati, dar incercati sa vedeti partea artistica si umorul imaginilor.

AutoportretAraki

 

Araki 1

 

Araki 2

Sunt cele mai cuminti poze, daca vreti sa vedeti mai mult, dati un search pe google sau uitati-va intr-un catalog Tachen.

Revenind la Noica, cel cu care ma conversam in timp ce-mi savuram ceaiul, am descoperit ca sunt intru totul captata de ce scrie. Imi plac filozofii pentru ca nu imbatranesc niciodata, nu le poti ghici varsta citindu-le operele, adica au un spirit liber, si daca nu-l au, cam asta cauta, o libertate in gandire. Deci mi-am cumparat cartea, pe jumate citita si am extras cu ajutorul tehnologiei, cateva idei:

“Filozofia nu e posibila decat in oras, printre oameni, pe pietele acelelea de care nu se dezlipea Socrate…Puneti etaje peste etaje, suprimati gradinile – si undeva, langa o scara de seviciu, se va naste un filozof.”

“In Franta aceasta unde se vorbeste atat de mult despre iubire, nu cumva lipseste dragostea?”

“Cata tristete trebuie sa fie in inima celor care, incepand sa scrie o carte, stiu ce vor spune acolo! Un om care nu invata nimic faptuind e un surd punand intrebari al caror raspuns il stie; e un turist modern plecand sa vada peisajele cu aceiasi ochi cu care le vazuse acasa fotografiile.”

Si pentru ca am vorbit recent de subiectiv:
“Oamenii acestia cred ca faci un paradox cand spui ca un pod sau o locomotiva nu sunt ceva concret, ci o simpla abstractiune aplicata, o abstractiune materializata….Treaba lor in definitiv. Fiecare se misca in universul in care-i place.”

Si pentru Takeda, care face un experiment de bunatate:
” Ce nu intelege omul moral e ca morala lui e o cale. Daca a inceput sa fie bun, trebuie sa fie mai bun…Ai un munte de virtuti? Foarte bine; sa mai ai inca una. Nu poti? Atunci nu-ti ramane nimic…Sa renunt atunci la bruma de morala pe care o am? – Incearca, daca-ti da mana!”

Mark your way!

23.10 Imi place astazi

1. Sorela
E certareata, e familista, e prietenoasa, e dedicata, e frumoasa, e altfel decat mine, stie sa fie femeie, e curoajoasa si e doctorul meu stomatolog.

Are doi copii senzationali care imi seamana, are rabdare si in acelasi timp reactioneaza inainte ca eu sa gandesc.

Ma iubeste si o iubesc, am impartit aceeasi gasca in copilarie, rade la glumele mele si imi place sa o determin sa tipe la mine:). 

A fost dintotdeauna “schija” familiei, iar eu cea “hranace”. Stie sa organizeze o petrecere si stie mai ales sa implineasca astazi 30 ani frumosi.

La multi ani, Sorela!

Si felicitarea:

La multi ani, Sorela!

 2. Noul meu ceas care l-am primit cadou de ziua mea. Inca nu e ziua mea, dar urmeaza in curand. Tata profita de fiecare data de ziua sorelei….si scapa de doua chestii o data . Uite-asa, vechea mea pasiune pentru ceasuri a revenit si am la mana un ceas Fossil pe care l-am ales din vina designului. Si pentru ca e Fossil, adica mai scumpicel…a contribuit si sorela..Multumesc!

Iacatal…

Stop..al meu!

3. Automotivare
Pentru ca sunt proiecte la care imi doresc sa lucrez, dar le aman din cauza celor urgente si importante…mi-am agatat deasupra computerului un mesaj, facut rapid in Corel, dar care sper ca o sa-mi atraga atentia in fiecare zi sa ma tin de program…”Hai ca se poate!”

Mark your way!

Contractul de echipa – subiectiv vs obiectiv

Pentru ca m-am surprins o sustinatoare a subiectivismului in postul anterior, am inceput sa citesc cate ceva despre cele doua rivale (subiectiv vs obiectiv). Nu stiu cat de devreme sau tarziu este pentru mine sa citesc despre acest subiect, dar cert este ca am acum a venit nevoia de informare pe aceasta tema.

In concluzie, dupa cateva articole citite pe net, pentru mine nu exista o definitie clara, ci doar interpretari, iar cele doua mi se pare ca sunt chiar complementare. Adica subiectiv fara obiectiv exista, dar nu si invers.

M-am uitat si in dex, unde scrie asa:
1. Obiectiv – Care are însuşirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detaşat de impresii subiective; nepărtinitor, imparţial;
2. Subiectiv – Care are un caracter personal, care se petrece în conştiinţa cuiva; care, într-o judecată, acţiune etc., ţine seamă numai de sentimentele, de pornirile şi de ideile sale;

Ambele definitii pentru mine sunt incomplete, in sensul ca obiectivul nu cred ca poate fi detasat de impresii subiective, doar daca vorbim de o materie sau o stiinta exacta (si aici apar exceptii). Imi este clar ca marul e mar, dar deja cand vorbim de ce culoare putem fi foarte subiectivi, fiecare referinduse la culoarea care o cunoaste: spre exemplu eu as putea spune ca marul e rosu si artistul de langa mine ar putea spune ca este un amestec de nuante de rosu cu galben, dar nu e rosu pur….se poate merge la infinit pe tema asta.

Daca aduc mai mult aceasta discutie in sfera comunicarii as spune ca atunci cand vorbim la modul general suntem obiectivi, iar cand vorbim particular, in functie de experienta noastra suntem subiectivi. La fel cum si cand vorbim la modul general, putem generaliza un aspect particular din experienta noastra deci suntem niste obiectivi subiectivi .

In concluzie, consider ca subiectivul este mai prezent in comunicare decat obiectivul, acesta din urma doar il determina pe subiectiv sa para mai obiectiv, folosind exemple cat mai aproape de real, material, experiente comune unui grup de oameni.

Inainte de a scrie despre clauzele contractului de echipa e foarte important pentru mine sa definesc postura din care scriu si faptul ca este un contract care ajuta comunicarea in cadrul echipei si care incurajeaza subiectivul, responsabilizarea ca individ si nu ca angajat. Incurajeaza bunul simt.

Oamenii de munte

Nesperat! A fost weekend de vis, mai mult decat mi-am inchipuit joi ca va merita. Vineri am facut cateva configurari legate de cazare pentru ca acolo unde vroiam sa stam initial era full in prima seara.

In ciuda ploii de pe drum, am ajuns vineri seara intr-un loc foarte fain, la Pensiunea Cristina din Frasin, la 7 km de Gura Humorului. N-as putea spune ca am gasit-o chiar usor pt ca indicatiile gazdei, nea Mircea, un veritabil om de munte, sunau cam asa: “De la Primarie, faceti dreapta, apoi urcati si faceti stanga, mai urcati putin si faceti dreapta..si ati ajuns..” ))

Ca sa va faceti o impresie, nea Mircea e un batranel calm, care, la orice ii spui, iti raspunde afirmativ…totul era atat de simplu incat imi starnea semne de intrebare…

Prin urmare, ne-am pierdut si am dat tel.: ii spun “Nu cred ca am ajuns…”, el:”Da unde sunteti…?”, eu:”Pai nu stiu, sunt case…”, el: “Pai daca nu stiti, eu de unde sa va iau?”:))))) Varza…nu e ca la oras..aici, 2 dreapta si una stanga, au alta valoare si ca reper pe intuneric ai numai casa mare, mica sau mijlocie ..ne-am dat intalnire pana la urma la o rascruce de drumuri…si de acolo am mai facut vreo 4 dreapta intercalate cu 5 stanga…si am ajuns aici:

de dimineata

in balcon

mic dejun

vedere din balcon

nea Mircea

A meritat pe deplin, mai venim…

A doua zi am stat la pensiunea mult dorita, Hildes, in Gura Humorului…unde din doi am ajus sa fim sapte turisit dorinici de aer curat si voie buna.
Pentru ca au site, www.lucy.ro, m-am alintat si am ales exact cazarea dorita, adica in apartamentul Rustik din Bordei.

bordeiul

ograda:)

restaurant exterior

restaurant interior

La toate astea pluteaza aerul, peisajul toamnei la munte, lumina blanda si parca ultimele urme de caldura ale toamnei. Toate impreuna ne-au permis sa avem un weekend occidental la noi acasa.

Traditie gustata: dulceata de agrise, dulceata de cirese albe amare, duceata de visine, papanasi fierti cu scortisoara, hribi cu smantana, coltunasi, suc de mere proaspat, sirop de muguri de brad (primit o sticla si la pachet), paine de casa si tot felul de prajiturele….miam miam…

Traditie imbracata: o ie de la Voronet, din lada de zestre. Acolo mai erau, dupa vorba celui care vinde: “Ii barbatesti care se incing la mijloc cu brau de lana”

brau de lana

Mult respect pentru oamenii de munte care isi pretuiesc gospodaria!

Ideile de joi

Ce poate fi mai important intr-o zi de joi decat sa te gandesti ce faci in weekend? Si cum la noi functioneaza principiul a venit ideea, am gasit locatia si tzushti…maine plecam direct de la birourile tzepene…in Bucovina.

Primul weekend mai liber, cu ultimele zile calduroase de toamna si fara sambete incarcate de proiecte, sper, ne asteapta incepand de maine seara.

Si cum planurile de weekend sunt facute, ziua de maine se anunta a fi grea…sfarsitul de saptamana se termina cu promisiuni pentru inceputul celeilalte, si iata, cum banala zi de luni va fi iarasi, una incarcata. Sa nu mai plec?…neeee!!!!

I’m already gone )))))

Contractul de echipa – Introducere

Comunicam emotional. Indiferent de situatie, persoana careia ne adresam, profesie sau varsta, reactionam in primul rand instinctual. Chiar daca obiectivul ne spune ceva, subiectivul are tot timpul o putere mai mare, pentru ca orice reactie este trecuta prin filtrul personal. Daca inainte de a citi mai multe despre emotie categoriseam persoanele din jurul meu in echilibrate si mai putin echilibrate, acum imi place sa cred ca au un coeficient de inteligenta emotionala mai crescut sau mai scazut, dar acesta este prezent la fiecare dintre noi.

M-am surprins intr-o discutie recent, cu un om al legii, care ia ultimele decizii la o dezbatere. Si nu pentru ca isi doreste neaparat sa aiba ultimul cuvant, ci pentru ca natura profesiei presupune asta. Este judecator. Pe cati dintre noi nu ii sperie sala de judecata? Chiar daca nu ai facut o infractiune, cand treci pe langa tribunal te ia cu fiori si urmatorul lucru la care te gandesti sunt bani, criminalitate, inchisoare…si mai putin dreptate…cel putin asa vad eu lucrurile. Cum te simti cand acest judecator iti spune ca in momentul in care este in sala de judecata incearca sa creeze o atmosfera distinsa pentru ca cei care participa sa nu mai fie atat de incordati. Cine, inafara de judecator mai are puterea de a detensiona atmosfera incarcata de infractiune a unei sali de judecata? Ce obtii daca ajungi la un stadiu scazut de incarcatura emotionala negativa si procesul decurge in termeni legali, dar si cu mult bun simt in sensul dreptatii? Se stie ca legea e interpretabila si atat judecatorul, avocatul si procurorul se bazeaza pe asta. Dar mai e ceva, dincolo de legea scrisa, exista acel adevar pe care il stim cu totii. Si oricat de sireata ar fi interpretarea legii, acest adevar rasufla. Deci, judecatorul, poate lua o hotarare bazata pe lege si pe acest adevar, sau din contra hotararea sa fie opusa adevarului stiut de toti si in acelasi timp sa fie bazata de lege. Unde am ajuns? La emotie, la om si nu la functie, la subiectiv si nu obiectiv. Iar acesta interpretare a mea este pur subiectiva.

E clar, as putea spune ca imi gasesc aliati in zona sustinerii emotionalului cand vine vorba de comunicare si rezultat. Cum la un rezultat bun se poate ajunge pe mai multe cai, eu am ales calea inteligentei emotionale, a analizei tranzactionale deci calea subiectiva si empatica de a comunica. Fac o paranteza aici pentru a va povestesc de ceea ce cred eu ca reprezinta calea mea. Are legatura si cu deviza “Mark your way!”. Voi face un grafic, dar deocamdata explic. Eu sunt o linie evidentiata, adica am un traseu liniar oscilant care intra pe alte linii, in functie de dezvoltare si cunostinte noi. Este un cadran al vietii mele. Voi puncta la un moment dat momentele in care am schimat linia, dar asta ar insemna sa dezvolt un cadran cuantificabil in timp, urmeaza…

Raportandu-ma la mediul organizational, am sa vorbesc despre contractul de echipa.

Va urma…

Imi place astazi

Postez cateva imagini, ganduri, filme reprezintative pentru lucrurile care imi plac astazi. Astea mi-au venit in minte acum, de o parte maine nu o sa-mi mai placa asa de mult, dar e cert ca azi imi fac ziua buna.

Incep lista:

1. Motanelul meu Garfi – e curios cum in poze reusesti sa prinzi doar momentele placute. Cand face boacane nu imi vine sa-i fac poze…. Dragalasenia are o gramada de activitati distructive…cum ar multe cearceafuri, pilote schimbate din cauza ca face pipi de mult ce ne iubeste…la noi in pat!!!!. De cateva zile are si o maturica dusman, care il vegheaza…

Garfi 1

Garfi 2

Garfi 3

Garfi 4

E motanul britanic vagabond…British Shorthair Creme…fitos dle

2. iphone-ul cu tehnologia Apple pt ca e mai putin decat un calculator si mai mult decat un telefon.

Daca devine interesant…continuarea e aici:

Partea a 2-a
Partea a 3-a
Partea a 4-a
Partea a 5-a
Partea a 6-a
Partea a 7-a
Partea a 8-a
si mai sunt…

3. Kings Of Leon – Sex On Fire – sunt mai tari decat cafeaua

4. Malcolm Gladwell cu The Tipping Point – pt ca imi deschide noi orizonturi acum cand ii citesc cartea…si pt fata expresiva pe care o are:

Malcolm

5. Blogul asta si acelea pe care postez, pentru ca ma ajuta la dezoltarea personala si la o stare de bine zilnica…

Cam atat azi, voi mai avea zile dintr-astea….