Iar se poate…

Adica a venit in vizita scumpa mea verisoara si cum mai povesteam pe blog, cand vine ea in vizita totul e posibil.  E cel mai simpatic om pe care il cunosc. Cum nu vine cu mana goala, never, am mai facut rost de niste new stuff in materie de something placut, adica www.yatzer.com si www.thecoolhunter.net, care au tot felul de nazdravanii iesite din comun. La ce e bun dau si eu share mai departe pe la prieteni.

Cand se intoarce in Sibiu, de atentia si deschiderea ei beneficiaza acei nonconformisti care viziteaza Chess Hostel www.chesshostelsibiu.ro . Am fost acolo si e o atmosfera desprinsa de realitate, intr-un cartier central linistit. N-am vazut fitze si bling bling, doar oameni care se gandesc la miile de lucruri simple ce te fac fericit. Ca sunt cuvinte, carti, povesti traite si impartasite, o cafea si o tzigara, muzica buna fara zgomot, contemplare, iubire…e locul unde “se poate”.

Intrare

De prin-auntru..

Si daca o intreb acum ceva…sigur imi raspunde cu “da”, deci …iar se poate…

Anul schimbarii

Intr-un moment in care recomandarile sunt sa fim cat mai cumpatati in alegeri si sa nu facem schimbari prea mari, eu m-am gasit sa-mi schimb traseul, sina, calea sau cum vreti sa o numiti. Povesteam mai de demult de un grafic si o linie a vietii pe care ma vad mergand. Acum schimb “macazul”  si intru pe alta linie, sper ascendenta, cum era si cea dinainte.

Mi-am facut calculele, m-am analizat si i-am lasat pe altii sa ma analizele, am tras linie, am fost cea aleasa si uite-asa s-a generat schimbarea.

In acest moment pot spune ca sunt fericita si savurez incet, profund fiecare moment. E clar ca nu mai e rutina, banal si necunoscutul isi face aparitia , iar eu mi-l fac prieten. E un prieten destul de periculos, dar imi place.

In facultate sustineam cu tarie faptul ca nu-mi place riscul si asta din dorinta de a avea totul pregatit si o doza mare de siguranta inainte de a lua o decizie. Dar in timp am realizat ca de fapt imi place si ca este cel mai important ingredient al evolutiei.

Start!

Serving the planet

Heineken si noul spot care a sagetat pamantul intr-o saptamana. A inrosit contuarele de trafic ale website-urilor de profil si probabil a crescut si vanzarile brandului, pe langa alte efecte intangibile. Oricum, se pare ca ii inteleg pe barbati si ce-si doresc ei in cea mai mare parte a timpului – BERE!. Au gasit cel mai potrivit mod de a promova avest lucru. Merita vazut:

Mai mult, mai putin sau atat cat trebuie?

Mi se mai intampla cand exagerez, prefer sa dau vina pe entuziasm. Bineinteles mi le acord singura, mai tarziu decat momentul cu pricina, cu toate ca as prefera sa le primesc pe loc. Tocmai mi-am dat “doua palme”! Sa nu va inchipuiti ca am avut recent o disputa, din contra, mi-am derulat un scenariu putin mai vechi si am analizat cateva aspecte. Totul poate fi in acelasi timp doar in mintea mea. Sunt naiva si visatoare. Imi construiesc din cand in cand o lume a mea tocmai pentru a deveni imuna la ceva realitate care nu imi place. Cred ca sunt mai mult decat sunt sau, din contra, mai putin. Este o continua cautare a echilibrului. Sunt un copil curajos si un adult cam prost intr-o lume totusi dominata de copii. Ma trezesc, analizez si apoi revin pentru ca imi place.

Ce-am scris mai sus pentru mine are un sens, dar s-ar putea ca pentru cei care citesc sa fie cu multe semne de intrebare. In acest caz, cititi ce scrie mai jos.:)

Cand m-am intalnit cu mezinul familiei Reiter, in momentul sosirii la pensiune, am intrat intr-un alt mod de viata. Sa-i spunem modul de viata “potrivit”. Totul se desfasura conform planului, asa cum era firesc sa se intample. M-am obisnuit, cand vine vorba de organizare, sa intreb de 3 ori acelasi lucru si din 3 puncte de vedere diferite, pentru a avea siguranta ca primesc ceea ce am solicitat. Si ma intreb…cum pot intra asa de usor intr-o lume a firescului din cea a “tuturor posibilitatilor”? E un dezechilibru. Iti trebuie o perioada de adaptare la noua lume, pentru a te simti in largul tau, iar cand revii la cea dinainte, la fel. Si totul tine de mentalitate si flexibilitate: a ta, a lor, a noastra.
Cu fiecare iesire din tara, invat. Simt in permanenta nevoia unui coach si imi culeg invatamintele, sfaturile sau cum vreti sa le spuneti, din cotidian de la diverse persoane, carti, intamplari.

Acum am mai invatat cate ceva despre eficienta si respect. Respectul valorilor, a traditiei, a familiei, a culturii, a omului, a tarii. Mult respect. E un respect fata de orice, fara o demonstratie in prealabil. Trebuie respectul meritat? Se pare ca nu. N-am auzit fraze de genul: “Cine esti tu sa imi spui mie ce sa fac?”/”Trebuie sa-mi castige respectul mai intai si apoi…”/”A facut ceva pentru mine ca sa…?”. Oricum le resping de fiecare data, involuntar.

La prima vedere pare simplu. Ajungi la pensiune si primesti cazare si masa, asa cum ai platit. Noi am primit mai mult. Am intrat pentru o saptamana in viata unei familii. Mama era la bucatarie, fiica servea micul dejun si cina pentru cei cazati, iar fiul se ocupa de restaurantul ce servea clientii locali si de cazare de la rezervare pana la calcule si plata. Tot timpul se intampla ceva acolo. N-am vazut timp morti. Toti erau in alerta si pareau ca nu fac fata la solicitari, dar toti cei serviti erau multumiti. Se hraneau din zambetele noastre. Orice nemultumire sesizata in priviri sau spusa isi gasea rezolvare repede. Aceasta atentie nu poate fi inlocuita cu luxul unui hotel, cel putin, nu pentru mine.

Am vazut ce inseamna potrivit, atat cat trebuie, respect neconditionat, daruire, eficienta. Credo-ul de mai jos este unul real.

Ei sunt:

fam. Reiter

CREDO:
“Allow us to tell you about our business:

The inn was taken over by Franz and Anna Reiter in 1949 and has remained in family hands ever since. In 1977, the guesthouse was completed and the business now comprises two houses with 28 beds in each.

Since 1976, Walter and Anni Reiter have been holding the reins. In 1989, the addition in the rear of the inn was completed, featuring a lounge for house guests, sauna, WC facilities and a terrace. This was a very important strategic step towards making our “à la carte” business segment – which had already shown excellent potential – even more profitable through creation of extra seating capacity.

Countless investments and improvements followed, both big and small, creating the precious gem that we now find at the Reiter today.
Since 1999, their son, Walter Reiter, has become more and more involved in day-to-day operations.

The restaurant offers seating for approx. 55 people, while the lounge accommodates 36 house guests and the guest garden has space for around 60 (can be doubled for special events). Our amenities are appropriate to an inn of this caliber – one that nurtures close ties to area traditions and heritage. “

Helme Heine

 

Este un ilustrator si un scriitor de carti pentru copii. Stilul lui m-a prins de la prima imagine. Ma bucur ca l-am descoperit, chiar daca se adreseaza, de fapt, copiilor. Ma distreaza fiecare noua imagine pe care o vad. Am vazut recent intr-o librarie desenele lui pe calendare, agende si alte “instrumente” de captivat copii mai mari.

Am dat un refresh la pagina si a aparut o noua imagine a blogului. Este un an pe care prefer sa il privesc in acest fel, putin mai aproape de copilarie, mai detasat, mai creativ, plin de culoare si prietenie. Cred ca 2009 ne va apropia mai mult de familie, de prieteni si de colegi. Va fi un an suportiv.

Uite asa vad eu 2009:

2009

Partieeeee!

Pregatire

Mai sus e nepotelul meu cu primele lui schiuri aduse proaspat din tara schiului. Se pregateste pentru astazi, cand le va testa AFARA si probabil va descoperi ca nu mergi cu ele, ci aluneci – SURPRIZE!:). Deocamdata betele sunt sabii si schiurile…te cam incurca la mers.

Vacanta a fost din plin, ne-am desprins total de cotidian, de stereotipurile din fiecare zi. Cam asta inseamna pentru mine vacanta, sa schimb cam 70% din activitatea pe care o desfasor pe parcursul anului, o dau pe alta, noua sau mai veche, dar rara.

Am avut asa:
-Brad, dar in ghiveci, unul micut, pana in 1,5 m si vrem sa-l crestem si apoi sa-l plantam
-Mos Craciun, l-am adus pentru nepotei, dar ne-a “prins” si pe noi

Mos Craciun

- relaxare totala, adica lene, zile petrecute in pat si uitat la TV, la filme, etc. Astfel l-am descoperit pe Catalin Botezatu care stie sa cante..UAU!. …deci n-am invatat nimic nou, tot in categoria lene intra.

- Schi in Austria http://winter.schladming-dachstein.com/. E mai mult decat schi, e o “umblatura”  la mare altitudine, (am ajuns si la 3000 m) deasupra norilor, cateodata. E un mod de a accesa locuri si trairi noi. Iti poti rupe greu sau usor picioarele, depinde de tine cat de periculos vrei sa faci acest sport. Noi ne-am distrat. Pensiunea la care am stat era asa cum ne-am dorit, a unei familii http://www.gasthofreiter.at/. Am vazut ce inseamna eficienta, iar fiecare dorinta a noastra era anticipata. Am avut demi-pensiune si a fost cea mai buna alegere pentru pensiunea in cauza, pentru ca gateau regeste. Fiecare masa de seara era asteptata. Drept pentru care am asimilat si noi cateva retete si in weekend vom face o cina “ca la mama austriaca acasa”.

Harta partiilor de ski

 - Din mai multe intamplari ne-am intalnit in Austria cu mai multi prieteni si am decis sa facem revelionul in Salzburg. A fost placut, interesant, nou si amuzant, dar si frig…mult frig. Ne-am incalzit cu un coniac, vin fiert si ceai in baruri cu specific sau in strada, in locurile special amenajate.

 Sunt atat de multe de povestit, mai bine spun imaginile ce si cum:

Pregatire

Mos Craciun

Harta partiilor de ski