Batranica din tren

E bancul ala cu un negru abordat de o batranica in tren care ii spune „Maica, da tu de-al cui esti?”. Cam asa si cu batranica asta care ne-a insotit – un vagon intreg – ca asa e acum la accelerat, de la Bucuresti pana la Barlad. De ce simt batranii nevoia de comunicare, si noi, adica si eu, ne ferim de small talk-ul despre viata si tineretile altora. Sa fie din cauza faptului ca bunicii nostri sunt pesimisti? Imi sunt totusi atat de dragi uneori. Cu cat imbatranesti simt ca te raportezi la lucruri din ce in ce mai simple si mai aproape de suflet.

Am citit destul de mult pe tren, dar cu urechile ciulite la batranica de vizavi care a inceput sa povesteasca dintr-o data unei tinere domnisoare toata viata ei si toate problemele mai apasatoare. Si ea o asculta. Alti doi, care stateau pe aceasi bancheta, au sters-o repede. Eu am citit in contiunare. ma simteam putin vinovata ca nu particip la discutie dar pur si simplu n-aveam chef. Poti sa n-ai chef si sa-ti para rau in acelasi timp? Cred ca mi-e dor de bunici…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: