Analiza tranzactionala

Am participat weekendul trecut la un training de comunicare, prefer sa ii spun asa decat dezvoltare personala. Se refera la comunicarea dintre mine si tine de la nivelul la care suntem amandoi OK. Este o lupta intre tine si tiparele formate din copilarie. Te ajuta sa-ti descoperi eu-ul adult si sa-l diferentiezi de cel copil si parinte.

Acest Berne, parintele analizei tranzactionale, care il are in spate pe Freud a spus ca fiecare dintre noi avem 3 stari ale eului: parinte, adult si copil. Putem predominant sa fim intr-una dintre ele, adica sa ne comporam mai tot timpul ca atunci cand eram copii sau sa fim rigurosi si sa facem lucruri pe care le faceau, spuneau parintii nostri. Si mai complex sa ne comporatm ca parintele, adultul sau copilul parintelui nostru sau ca parintele, adultul, copilul copilului din noi🙂.

Putem pe parcursul unei zile sau a unei conversatii sa trecem dintr-o stare intr-alta in functie de situatie sau de starea eului partenerului de discutie. Important e ca atunci cand iei o decizie sa o faci din starea de adult.

E foarte interesant ca dupa acest training am inceput sa observ comportamentele celor de langa mine si chiar unele neintelegeri aparute datorita stadiilor diferite ale eului in care se aflau cei doi. Fiecare conversatie e o tranzatie si ii surprinde pe cei care discuta in diferite stari ale eului. Totul incepe cu un stimul dat de un gest sau de o fraza. Daca acel gest sau fraza sunt autoritare, fara sa existe un motiv real in spatele acestui comportament, atunci poti spune ca esti in starea de parinte. Astfel, partenerul tau de discutie este invitat sa intre in starea de copil, adica sa te asculte cu capul plecat, sa se scuze eventual, tot fara motiv. Raspunsul lui din starea de copil ii amplifica celuilalt starea de parinte si discutia continua in acest sens si se poate incheia la fel. Urmatoare data, bineinteles ca atidudinea colegului aflat in stadiul de parinte va fi aceeasi, pentru ca este starea in care ii place sa fie si tocmai a testat ca tu nu ai nici o reactie in alt sens.

Daca discutia incepe sau ajunge in starea eului adult, se poate spune ca amandoi partenerii de discutie sunt OK. Nu te obliga nimeni ca la o „invitatie” de a intra in starea de parinte sau copil sa si raspunzi. Tu decizi cine esti in raport cu persoana din fata ta. Da, este o forma de manipulare si este folosita inconstient in viata de zi cu zi de familie, de prieteni, de colegi, de cei care vor sa-ti vanda ceva..orice: o stare, un gand.

In momentul in care ne intalmin si amandoi suntem ok, atunci putem comunica liber. Toata lumea poatea gandi, simti si este responsabil pentru ceea ce face indiferent de functie, religie, rasa si alte limitari pe care ne le impunem zi de zi. Pe asta se bazeaza analiza tranzactionala.

2 Răspunsuri to “Analiza tranzactionala”

  1. takeda Says:

    da, si eu am facut cam acelasi lucru. diferit era mesajul final… practic trebuia ca la sfarsitul cursului sa descoperi nu neaparat ceea ce reprezinta eu-ul tau, ci com descoperi ceea ce tu esti de fapt.

    discutia nu s-a pus in termeni de „eu sunt economist, cu veleitati de manager de proiect si consultant pe strategie”, ci „eu sunt cel care are ca misiune personala in context X mostenirea Y”.

    de asemenea, esentiale erau evitarea lamentarii si iesirea din niste convingeri limitative. la care fiecare, honest or not, ne raportam in viata de zi cu zi. si invocam pentru lipsa noastra de progres oprelistile exercitate de altii.

    mesajul final este ca tu alegi ceea ce vrei sa fii si ca cei din jur iti dau feedback in sensul asta. trebuie doar sa fii atent la semnale. putin ezoterit, dar daca nu ai blocaje mentale de a accepta si explicatii nevalidate stiintific/ practic, poti sa iti dai seama ca asa e. spre exemplu, daca ai tendinta sa critici aroganta sau agresivitatea altora, asta este rezultatul faptului ca tu insuti/ insati ai accese de aroganta sau agresivitate.

  2. silverkit Says:

    hmm…as putea spune ca nu-mi place aroganta si agresivitatea altora…si cred ca la un moment dat poate fi o forma de egoism exprimata prin…numai eu am voie sa fiu aroganta :)). Astia suntem..niste oameni copii..bine ca mai intram din cand in cand in starea de adult sa ne dam seama ce facem.

    La cursul la care am participat s-a vorbit foarte mult si de importanta stimulilor pe care le dai si le primesti de la cei din jurul tau. Si ce m-a impresionat a fost ca trainerul, Dave Spenceley, a pus accentul pe faptul ca avem nevoie maxima de stimuli inca din copilarie. Copii fiind, daca nu primit stimuli de la macar unul din parintii nostri putem foarte usor sa intram in depresie sau chiar sa murim. Deci oamenii traiesc pe baza acestor stimuli, indiferent data sunt pozitivi sau negativi. Mai bine cresti un copil cu stimuli negativi decat sa nu-i dai deloc, chiar daca va creste un copil complexat si cu diverse frici, va putea la maturitate sa le confrunte. Dar daca, nu primeste nici un stimul, boli mintale ca depresia si autismul sunt mai greu de recuperat.
    Deci nu lasati copiii in fata televizorului..ca el nu da stimuli si procesul de invatare din desene animate se termina repede…sa nu ne mai pacalim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: