Mai putine emotii va rog

Inafara de faptul ca empatiez, daca ma uit la tine, ca personana pe care o vad zilnic sau pentru prima data, si vad ca ai emotii sau esti suparat trec printr-o gramada de stari, am si propriile emotii si reactionez din imaginar. Cam asa stau lucrurile intr-o zi normala. Dar daca, sa spunem, ca astazi nu a fost una normala, si a trebuit sa tin o prezentare, nimic nou pentru mine, dar nu se intampla ca de fiecare data sa fie 50 de oameni. 

Nu stiu cum, dar in cazul meu emotiile pt o prezentare cresc cu cat imi sunt mai familiari particiantii sau cu cat numarul acestora creste. Ce te faci daca la acesta prezentare, care urmeaza sa o sustii, ai un predecesor care are emotii…si empatizezi…ca de… terenul e deja pregatit. Si cand se apropie de sfarsit stii ca urmezi tu, empatizata :)… Imi bubuia inima de simteam ca pot sa o strunesc cu mana si daca nu fac ceva in secunda doi, explodeaza…asa da posibil inceput de prezentare. Toata atentia focusata!:) Horror!

Fara gluma, la faze de genul asta imi amintesc de Karate Kid cu „Sun is warm, grass is green”, pe care am adaptat-o in copilarie la „Soarele este pe cer si iarba este pe pamant”. Ei, cu chestia asta mi-am bagat inima la loc. Suna stupid…de desene animate…dar a mers si merge de fiecare data cand simt ca explodez. E ca un refresh, o recalibrare a emotiilor, o adaptare la situatia data.

A fost ok… glumele inca mai tin la prezentari..:).. si mai ales daca te transformi intr-o resursa obraznica..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: