Pozitivitate…pana cand?

Cred ca daca m-ar obliga cineva sa imi desfasor activitatea pe care o am acum, fara sa am dreptul la o parere, as lua o alta directie, oricare alta. Deci lucrez pentru ca ma motiveaza in primul rand ceea ce fac si pentru ca vad atat rezultate, cat si dezvoltare. Aceste lucruri ma determina sa fiu pozitiva atat in interactiunea cu top managementul, dar mai ales in discutiile cu colegii mei si bineinteles, cu clientii. M-am regasit in multe situatii, in care am fost rugata sa tin o prezentare, nu neaparat pentru importanta continutului ei, ci mai mult pentru starea pe care o transmit celor care participa. Indiferent daca acestia sunt clienti interni sau externi. Imi place asta, ma incarc si eu din energia pozitiva, pentru ca ce spun, cred. Dar ce se intampla daca nu mai cred? O solutie este sa ma limitez doar la ce inca mai cred, dar pana cand?

In acest moment sunt influentata de doua articole ale unor persoane pe care le apreciez ca mod de gandire si abordare de situatie, subiect. Punctez mai jos:

1. Entuziasmul la inceput de proiect este un punct forte pentru mine. Imi da o energie care intrece cafeaua, vitaminele si alte surse fortate de acest gen. Este probabil din cauza copilului din mine care are senzatia ca a inceput un nou joc, dar si din plasarea in viitor si vizualizarea unei reusite. Toate aceste cand inca nimic nu e inceput. Ce senzatii…

2. Valorile, care le poti descoperi in diferite forme atat la propria persoana cat si la ceilalti de langa tine, pe care poate ai preferat sa ii cunosti doar pana la un anumit punct. Aceasta limita fiind legata de ceea ce iti convinde sa vezi la cel de langa tine si la tine. E un blocaj. Sunt sigura ca daca ii repeti unui om ca este prost de fiecare data cand ai ocazia, acesta se va comporta ca atare fata de tine, si in functie de influenta pe care o ai asupra lui, poate va si crede, la un moment dat, ca este. Pana sa ajugem la manageri, sunt parinti care fac asta. Mi-ar fi placut sa nu vad situatii de genul, dar sunt manageri care folosesc intimidarea in scopul obtinerii de autoritate.

Mi-am propus sa particip la conferinta organizata de IAA, Industria de marcomm şi criza economică, pentru a fi cat mai aproape la nivel de informatie de ce se intampla in aceste momente. In acelasi timp, tare mi-as dori sa vad si o conferinta, training, care se profileaza mai mult pe, sa-l numesc, „Stresul managerilor si criza”, unde „manager” poate fi inlocuit cu „angajator”, cu „angajat”, etc. Cand vanzarile scad dramatic, oare discutiile formale pe diverse teme de eficientizare a activitatilor unei companii sunt de ajuns? Oare nu cumva sunt si manageri, carora oricate variante de a trece prin criza li s-ar da, tot nu pot dormi noaptea? De efectele aparute la nivel emotional cine se ocupa? Aceste efecte le consider eu cele mai periculoase.

Poate farmecul sarbatorilor de iarna isi vor face treaba. Si sa vina Mos Craciun, cel dinainte de criza. Ho ho ho!

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: