Mai mult, mai putin sau atat cat trebuie?

Mi se mai intampla cand exagerez, prefer sa dau vina pe entuziasm. Bineinteles mi le acord singura, mai tarziu decat momentul cu pricina, cu toate ca as prefera sa le primesc pe loc. Tocmai mi-am dat „doua palme”!🙂 Sa nu va inchipuiti ca am avut recent o disputa, din contra, mi-am derulat un scenariu putin mai vechi si am analizat cateva aspecte. Totul poate fi in acelasi timp doar in mintea mea. Sunt naiva si visatoare. Imi construiesc din cand in cand o lume a mea tocmai pentru a deveni imuna la ceva realitate care nu imi place. Cred ca sunt mai mult decat sunt sau, din contra, mai putin. Este o continua cautare a echilibrului. Sunt un copil curajos si un adult cam prost intr-o lume totusi dominata de copii. Ma trezesc, analizez si apoi revin pentru ca imi place.

Ce-am scris mai sus pentru mine are un sens, dar s-ar putea ca pentru cei care citesc sa fie cu multe semne de intrebare. In acest caz, cititi ce scrie mai jos.:)

Cand m-am intalnit cu mezinul familiei Reiter, in momentul sosirii la pensiune, am intrat intr-un alt mod de viata. Sa-i spunem modul de viata „potrivit”. Totul se desfasura conform planului, asa cum era firesc sa se intample. M-am obisnuit, cand vine vorba de organizare, sa intreb de 3 ori acelasi lucru si din 3 puncte de vedere diferite, pentru a avea siguranta ca primesc ceea ce am solicitat. Si ma intreb…cum pot intra asa de usor intr-o lume a firescului din cea a „tuturor posibilitatilor”? E un dezechilibru. Iti trebuie o perioada de adaptare la noua lume, pentru a te simti in largul tau, iar cand revii la cea dinainte, la fel. Si totul tine de mentalitate si flexibilitate: a ta, a lor, a noastra.
Cu fiecare iesire din tara, invat. Simt in permanenta nevoia unui coach si imi culeg invatamintele, sfaturile sau cum vreti sa le spuneti, din cotidian de la diverse persoane, carti, intamplari.

Acum am mai invatat cate ceva despre eficienta si respect. Respectul valorilor, a traditiei, a familiei, a culturii, a omului, a tarii. Mult respect. E un respect fata de orice, fara o demonstratie in prealabil. Trebuie respectul meritat? Se pare ca nu. N-am auzit fraze de genul: „Cine esti tu sa imi spui mie ce sa fac?”/”Trebuie sa-mi castige respectul mai intai si apoi…”/”A facut ceva pentru mine ca sa…?”. Oricum le resping de fiecare data, involuntar.🙂

La prima vedere pare simplu. Ajungi la pensiune si primesti cazare si masa, asa cum ai platit. Noi am primit mai mult. Am intrat pentru o saptamana in viata unei familii. Mama era la bucatarie, fiica servea micul dejun si cina pentru cei cazati, iar fiul se ocupa de restaurantul ce servea clientii locali si de cazare de la rezervare pana la calcule si plata. Tot timpul se intampla ceva acolo. N-am vazut timp morti. Toti erau in alerta si pareau ca nu fac fata la solicitari, dar toti cei serviti erau multumiti. Se hraneau din zambetele noastre. Orice nemultumire sesizata in priviri sau spusa isi gasea rezolvare repede. Aceasta atentie nu poate fi inlocuita cu luxul unui hotel, cel putin, nu pentru mine.

Am vazut ce inseamna potrivit, atat cat trebuie, respect neconditionat, daruire, eficienta. Credo-ul de mai jos este unul real.

Ei sunt:

fam. Reiter

fam. Reiter

CREDO:
„Allow us to tell you about our business:

The inn was taken over by Franz and Anna Reiter in 1949 and has remained in family hands ever since. In 1977, the guesthouse was completed and the business now comprises two houses with 28 beds in each.

Since 1976, Walter and Anni Reiter have been holding the reins. In 1989, the addition in the rear of the inn was completed, featuring a lounge for house guests, sauna, WC facilities and a terrace. This was a very important strategic step towards making our “à la carte” business segment – which had already shown excellent potential – even more profitable through creation of extra seating capacity.

Countless investments and improvements followed, both big and small, creating the precious gem that we now find at the Reiter today.
Since 1999, their son, Walter Reiter, has become more and more involved in day-to-day operations.

The restaurant offers seating for approx. 55 people, while the lounge accommodates 36 house guests and the guest garden has space for around 60 (can be doubled for special events). Our amenities are appropriate to an inn of this caliber – one that nurtures close ties to area traditions and heritage. „

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: